Psalmii 90:2 – "Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!”

De multe ori avem impresia că Dumnezeu este un super om, un om cu o putere extraordinară, și cu o pricepere și înțelepciune infinită, dar în esență este ca noi. Total greșit. El are o natură totalmente diferită de noi, noi nu-L putem înțelege nici cuprinde cu mintea noastră.

În cartea Exod Domnul se prezintă ca EU SUNT. Aici El ne vorbește despre natura Lui. El nu trăiește în sfințenie, El însuși este sfânt. El nu trăiește în lumină, El însuși este lumina. El nu face fapte bune, El însuși este bun, de fapt singurul bun prin natura Sa, El este Adevărul deci nu poate minți, El este drept prin natura Sa, deci el nu poate face nedreptate, Voia Lui este perfectă deci El nu poate fi ispitit să păcătuiască, adică să se abată de la voia Lui însuși.

De multe ori avem impresia că Dumnezeu este creatura minții noastre, de multe ori ne imaginăm și idealizăm o ființă superioară dar care există cam de când existăm noi, și care cam se învârte în jurul nostru, să ne ajute, să ne păzească, să ne îndeplinească dorințele…

Dar uităm că obârșia Lui se suie până în zilele veșniciei. Și dacă astăzi avem noțiunea de bine, de dreptate este datorită Lui. Avem impresia că totul este de la sine, dar uităm de El. Credem că e normal ca ființa aceasta numită Dumnezeu, care locuiește în ceruri sa fie bun cu noi. Când suntem la strâmtoare sau când avem probleme credem că e normal ca El să ne ajute…dar dacă El ar fi fost rău? L-am fi putut noi schimba cu ceva? Și dacă este bun, noi L-am făcut? Și dacă ne-ar fi creat să ne chinuie? Dacă ne-ar fi creat să-și bată joc de noi? La urma urmei este atotputernic nu? Putea să facă asta nu? Și dacă nu, ce L-a împiedicat? Putea să ne creeze ca să experimenteze cu noi, sau pur și simplu să ne lase în voia sorții. Sau dacă e drept, putea să nu-i pese de noi, putea să ne lase să ne trăim viața după bunul nostru plac, și apoi când am fi murit să ne arunce în iazul de foc, cine i s-ar fi putut împotrivii? Dacă nu se revela pe Sine însuși, cine L-ar fi cunoscut? Cine L-ar fi putut găsi? Cine ar fi știut unde să-L caute? Dacă nu ne-ar fi lăsat Cuvântul Său scris cum am fi știu noi cine este și ce vrea de la noi? Cum am fi știut cum să trăim? Dacă nu S-ar fi întrupat, cum am fi fost noi mântuiți? Dacă nu ne-ar fi spus ce înseamnă păcatul cum am fi știut noi, când noi înșine ne-am născut în păcat? Dacă nu ne-ar fi iubit El cum am fi știut ce înseamnă iubirea?

Isaia 40:13-14 – "Cine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură? Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscută calea priceperii?”

De multe ori avem impresia că Dumnezeu e drept pentru că noi ni-L imaginăm drept, că e bun pentru că noi vrem să fie bun, că sfințenia Lui e una ca a noastră…și uităm că dacă noi avem noțiunea de bunătate este că El este bun, și a fost bun din veșnicie în veșnicie, înainte de existența noastră…putea să fie un Dumnezeu rău prin natura Sa, putea să fie nedrept prin natura Sa, putea să fie un Dumnezeu căruia să-i placă răul, să-i placă să ne vadă suferind, dacă este atotputernic cine i s-ar fi putut împotrivii? Cine i-ar fi putut spune “ce faci”? Și dacă El este înaintea noastră cu ce i-am putut noi influența natura Sa? Cu ce am contribuit noi ca El să fie într-un mod sau într-altul? Și dacă este drept este oare meritul meu sau al tău? Dacă este bun este datorită mie? Și dacă El este bun și drept, îndelung răbdător si îndurător, dacă este sfânt și curat prin Sine însuși, fără că nimeni sa-L fi creat sau influențat, oare nu cumva are dreptate cănd ne spune că toată cinstea laudă și închinarea îi se cuvine doar Lui? Oare nu are dreptate când de spune că El nu-și împarte slavă cu nimeni? Oare de ce nu? Că este un Dumnezeu egoist? Sau nu cumva că slava ii se cuvine doar Lui, singurul care este prin El însuși, singurul desăvârșit prin natura Să, singurul care nu a fost creat de nimeni, ci El însuși a creat toate lucrurile și toate sunt făcute prin El și pentru El, El, Dumnezeul Cel Sfânt și Drept, care este din veșnicie în veșnicie fara început și fără sfârșit! Și totuși, in bunătatea sa cea minunată, el ne-a făcut părtași firii Dumnezeiești! Noi, cei păcătoși, ce orbi și surzi, cei depărtați, cei care prin natura noastră eram sortiți pieirii, avem șansa la părtășia cu Dumnezeu, avem pace cu El prin sângele Fiului Său, care a părăsit cerul, pe când noi rătăceam că niște oi și fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă peste El nelegiuirea noastră a tuturor, pedeapsa care ne da pacea a căzut peste El! Pe când noi eram păcătoși, Dumnezeu însuși, Cel care prin natura Sa este opus păcatului căci păcatul este o abatere de la voia divină, (El nu se poate dezbina făcând ce nu este voia Lui), pe când noi eram păcătoși, bâjbâind în bezna păcatului, în bunătatea Lui S-a coborât la noi, nu prin voia noastră, nu că noi L-am fi chemat, nu că noi i-am cerut să ne salveze, ci El s-a coborât de bunăvoie, arătându-ne ce înseamnă iubirea. El nu avea de câștigat nimic de la noi, el nu are nevoi neîmplinite, ci El s-a coborât ca noi să avem de câștigat, să primim viața veșnică, să ajungem acolo unde niciodată nu am fi putut ajunge prin propriile noastre puteri, cu propria noastră natură, cum am fi putut noi sta în prezența Lui când naturile noastre erau opuse? Noi căutăm păcatul din fire, noi, certăreții, curvarii, mânioșii, invidioșii etc, cum am fi putut sta în fata unui Dumnezeu bun dar drept, blând dar Sfânt? Mulțumim Dumnezeule că Numele Tău este Eu sunt Cel ce Sunt, că Tu ești Dumnezeu din veșnicie în veșnicie, că Tu ești Alfa și Omega, începutul și sfarsitul, că nu este alt Dumnezeu în afară de Tine! Tu ești singurul vrednic de închinare Dumnezeule, și Ție ți se cuvin toate lucrurile!